Leapșă din copilărie

Leapșa am primit-o de la Caligul și eu o s-o dau mai departe lui Bogdy și Mr. B . Sper să vă facă plăcere și vouă să vă stoarceți creierii după amintiri din copilărie. Eu, unul, credeam uitate multe lucruri pe care le-am scris.

Din oarecare motive, mi se pare edificator să încep cu o fișă medicală:

+100 de injecții. O parte de la „Dana cu injecțiile”, asistentă la Infecțioase II, o parte de la Aida, studenta din Râmnicu Vâlcea care stătea în gazdă la bunica.

+20 de ori – sinuzită cronică bimaxilară. Sărumâna nenea doctor pediatru Balint.

+20 de ori – bronșită acută

+10 de ori – amigdalită

0 membre rupte.

BONUS: colecție de castane din curtea clincii de pediatrie pe care apoi le desfăceam cu vârful de la un compas

CONSECINȚA: Cumulat, n-am fost mai mult de 4 săptămâni la grădiniță. Acolo, totuși, aveam rezervat patul cu para…avea o pară pictată pe o bucată ovală de placaj care era lipită undeva mai sus de capul meu. Îmi plăcea supa de vișine și țin minte când una, Oana, a scăpat  felia de pâine cu vinete pe masă cu salata de vinete evident pe fața de masă.

• Efort colectiv pentru a reuși să învăț să mă dau pe bicicletă. Părinți, rude, rude de gradul LVI, vecini, trecători… Succesul a fost pe măsură. Jumătate din copilărie mi-am petrecut-o învățând, iar cealaltă folosind bicicleta în scopul pentru care a fost inventată. Mă rog… excepție făcând faptul că mă prefăceam că bicicleta mea era autobuzul 17 și pornea din Tudor și ajungea la Combinat oprindu-se pe drum la Domus, Mocca, Gară și Prodcomplex.
• Am ascuns comori  ca apoi să le ud așteptând să devină mai valoroase. Comorile erau bolovani, capace de bere.
• Fabrica de pâine. Materiale necesare: 1 buc. cărămidă cu multe găuri, 1 pumn nisip fin cules de pe unde apuci.  Joaca: Îți împarți în mod imaginar cărămida în mai multe zone. Apoi iei nisip, cât cuprinde pumnul, și torni în fiecare din zonele imaginare, așteptând ca nisipul cel mai fin să se ridice ca un fum ușor, împins de  aerul dislocat din găurile cărămidei. Te prefaci că ăla e fum și că într-o parte se prepară pâine și în alta cornuri cu susan.
• Mecanic de locomotivă – Materiale necesare: 1 pat, preferabil de o persoană + un plici rotund verde. Joaca: te pui drepți lângă pat, anunți lumea să se urce în tren, ridici pliciul, după care te pui în capătul patului și te prefaci că urmează o călătorie pe unde vrei tu.
• Am fost litera E la serbarea abecedarului. Și poezia era ceva cu E e ca un pieptene…
• Așteptat la chioșc în curtea școlii, cu mâna întinsă de crăpa uniforma sub braț, învățând rapid că egy perecet înseamnă un covrig. Oricum eu ceream corn cu mac. Și nu am ajuns să fac schimb de pokemon. Dar am avut tamagochi…vreo trei chiar. Dar jur că nu mi-a sunat niciodată în ore.
• Mi s-a părut trist când în clasa a IV-a, la ultima serbare, am cântat Copilăria n-o vom uita, nu ne mai întâlnim cu ea. Mamei i s-a părut nepotrivit. Oricum, era tare cântecul ăla cu Să fie pace, pace, pace pe pământ, să fie pâine pe masă și toți ai casei acasă. Acum înțeleg că era posibil ca învățătoarea noastră să fi prins al doilea război mondial. Sau măcar cenaclul flacăra
• Mic chimist, mă jucam cu pahare berzelius și erlenmeyer, eprubete, hârtie de turnesol, coloranți. Când voiam să am mai multe culori, diluam mină de creion colorat în apă …et voilà! M-am oprit când am făcut o pată mare albastră pe covor.
• Eu pot, eu sunt magician
• Multe, multe colibe, peste tot. Oriunde puteam agăța o pătură așa încât să stau ascuns în întuneric, acolo era coliba mea. Odată improvizasem o așa-zisă râșniță de cafea dintr-o mașină chinezească teleghidată. Doar ce? Sunau la fel. Apropo de asta, eram fascinat de flama verde pe care o făcea pe fund râșnița de cafea a bunicului.
• Praștii multe. Și degeaba.. n-am știut niciodată să ochesc.
• Am citit Fetița cu chibriturile pe tren, când se stricase locomotiva în ianuarie, toată lumea îngheța, eu n-aveam nicio treabă.

O să mă opresc aici, până nu o să îmi dau seama că am avut o copilărie atipică. Ahem…